New member 3

New member 3
Photo by Paul Tatcu

Paul Sava – Chitara

Salut! Eu sunt Paul şi aş vrea să vă vorbesc puţin despre povestea mea de iubire cu muzica. Am început cu pianul, apoi chitara clasică, a apărut şi contrabasul, apoi cor, orchestră şi chiar taraf până să ajung şi să mă opresc definitiv – zic eu acum – la chitara electrică.
Probabil că vi se pare o poveste foarte încurcată şi aşa şi este, a fost o hoinăreală pe cinste printre instrumente şi stiluri muzicale. Dar haideţi să vă amuz puţin povestindu-vă joaca mea, copilăria mea petrecută printre game, acorduri şi solfegii.

Îmi amintesc o zi, aveam cam 6 ani, când mă întorceam de la grădiniţă şi am mers în vizită cu părinţii la un domn pe care eu, la acel moment, îl vedeam pentru prima dată. Într-un colţ de cameră am zărit o „jucărie” cu claviatură care mă atrăgea şi am început să apăs la întâmplare pe clape. Din toată acea joacă a mea fără cap şi fără coadă, gazda noastră a dedus că eu sunt un mic pianist în devenire. Ce noroc! Probabil că aceea a fost întâlnirea magică a vieţii mele, pentru că acel domn era profesor de muzică la Liceul de Arte din Piatra Neamţ.

Aşa am ajuns ca odată cu începerea şcolii, să devin elev al acestui liceu la secţia de pian. Probabil că nu este chiar o copilărie ideala să stai minim 2 ore pe zi să studiezi, dar dacă înţelegi că înveţi cea mai frumoasă dintre arte – muzica, tot sacrificiul şi orele de studiu merită fiecare minut pe care îl petreci aplecat deasupra partiturilor şi repetând la nesfârşit.

După ani buni în care am studiat pianul, am constatat că nu mă mai atrăgeau piesele clasice şi, deşi făceam eforturi să găsesc plăcerea de la început, ea dispăruse. Îmi doream să aprofundez tainele muzicii, însă nu găsisem încă instrumentul potrivit mie. Dar instrumentul m-a chemat pe mine! Era prin casă, ignorată de toţi, o chitară veche. Am luat-o în mână, pur şi simplu la întâmplare, mi-am trecut degetele peste coardele ei şi sunetele pe care le-a scos m-au vrăjit. Atunci am descoperit-o pe Eugenia, era prima mea chitară – da, i-am pus şi un nume, îmi era dragă şi nu o lăsam din mâini. Am simţit, pentru prima dată, că eram îndrăgostit de muzică cu adevărat. Eram în clasa a X-a când mi-am schimbat instrumentul principal iar munca pe care am depus-o pentru a ajunge la nivelul colegilor mei a fost imensă, dar nu simţeam niciun regret pentru orele de studiu suplimentar, ci doar o imensă placere de a petrece timpul cu Eugenia mea.
Pentru că cerinţele liceului erau ca elevii să studieze şi un instrument secundar eu am fost repartizat la contrabas. Era ceva ce îmi amintea de desenele animate cu Tom şi Jerry! Sunetele lui pregnante, puternice şi grave au devenit un mod nou prin care puteam explora muzica. În toţi cei patru ani cât am învăţat contrabasul am făcut parte din orchestra şi taraful Liceului de Arte din Piatra Neamţ.

În paralel cu chitara clasică am început să studiez tehnica instrumentală la chitară electrică. Pentru mine a fost puntea de legatură dintre muzica clasică şi muzica modernă ce ne înconjoară în viaţa de toate zilele. Improvizaţie, creaţie, culoare, lejeritate – toate aceste elemente îmbinate şi combinate din note muzicale şi acorduri electrice de chitară mă ajută să îmi transpun gândurile, sentimentele, trăirile, uneori şi visurile în muzică.

Încă nu am terminat de invăţat! Acum îmi continui studiile chitarei clasice la Universitatea de Muzică din Bucureşti, clasa profesorului Cătălin Ştefănescu. În paralel, eu şi chitara mea electrică am început să colaborăm cu mulţi dintre artiştii pop, pop rock, R&B, hip hop din România. În ultimii doi ani am predat chitară electrica la una din şcolile private de muzică din Bucureşti. Am simţit că trebuie să fac asta din recunoştinţa pe care o port unuia dintre cei mai importanţi oameni pe care i-am întâlnit în drumul meu muzical – domnul profesor Iulian Stoica, omul care prin modul de a preda orele de chitară m-a făcut să îndrăgesc la nebunie acest instrument. A venit timpul şi este acum rândul meu să împărtăşesc şi altora cunoştinţele, experienţa şi pasiunea pentru muzică.

Am cântat în faţa a 100.000 de oameni, dar cel mai frumos sentiment este când vezi cât de mult se bucură un copil că a reuşit să cânte o mică bucată muzicală pentru prima dată. Sunt simţăminte pe care nu le poate egala nimic, în sufletul unui dascăl.

Regasesc in aceasta scoala pe unii dintre cei mai buni studenti ai mei, profesionisti exceptionali, profesori care au deja o experienta de cativa ani, in care au confirmat calitatile remarcabile si dragostea fata de meseria de dascal! Cu totii au deja multi elevi care ii aprecieaza si ii iubesc, au rezultate remarcabile cu acestia si un entuziasm extraordinar!

prof. dr. lect. univ. Dragos Calin

Serioasă, inteligentă, dedicată muncii pe care o face cu talent și multă răbdare, Andra Mailat este profesorul ideal pentru cei care vor să descopere minunata orchestră în miniatură care este chitara clasică.

 

Chitarist, prof.dr. Costin Soare
Mesaj instant Apolloarts